Legislatie Comert Electronic

Comerțul electronic este procesul de cumpărare, vânzare sau schimb de produse, servicii sau informații prin intermediul rețelelor de calculatoare.

Comerțul electronic „business-to-business” și „business-to-consumers” a cunoscut și cunoaște o dezvoltare fără precedent și totodată continuă.

Comerțul electronic este un sistem care include nu numai acele tranzacții care se concentrează pe cumpărarea și vânzarea de bunuri și servicii, dar și cele care: “suportă” generarea de venit, cum ar fi:

• crearea cererii pentru acele bunuri și servicii sau facilitarea comunicării între partenerii de afaceri și toate interacțiunile care derivă din acest proces.

Avantajele comertului electronic

Din poziția consumatorului, avantajele sunt legate de:

• • timp: consumatorul poate vizita mai multe magazine virtuale într-un timp foarte scurt (mult mai scurt decât timpul pe care îl implică prezența fizică a unei persoane într-un magazin real);

• libertatea de a alege: datorită numărului mare de magazine pe care consumatorul le poate vizita, acesta va avea posibilitatea de a alege un produs în funcție de un număr mult mai mare de opțiuni (preț, data livrării, culoare, etc.).

Din punctul de vedere al operatorilor economici ce utilizează comerțul electronic, se disting următoarele avantaje:

• • creșterea semnificativă a vitezei de comunicare, în special pentru comunicațiile internaționale: mai multe companii pot stabili o platformă de colaborare, prin intermediul căreia să poată să conceapă și să dezvolte diverse produse împreună;

• • întărirea relațiilor cu furnizorii și clienții: printr-un site web, clienții companiei vor fi puși la curent cu ultimele produse apărute, li se va oferi suport tehnic pentru produsele cumpărate, putând chiar să ofere sugestii pentru eventuale îmbunătățiri ale produselor, serviciilor etc.; pe unele site-uri consumatorii pot construi produsul pe care vor sa îl cumpere (culori, materiale, înscrisuri etc.);

• • existența unei căi rapide și comode de furnizare a informațiilor despre companie: prin intermediul unor site-uri web, a intraneturilor și a extraneturilor;

• canale alternative de vânzare: desfășurarea afacerilor prin intermediul unui astfel de site.

Datorită faptului că încheierea contractului prin intermediul mijoacelor electronice nu necesita prezența simultană a celor două părți – operatorul economic și consumatorul – contractul încheiat prin mijloace electronice este privit ca un contract la distanță.

În raport cu OG nr. 130/2000 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cu modificările și completările ulterioare, apare ca fiind o reglementare specială, ale cărei dispoziții se completează cu cele cuprinse în ordonanța amintită.

Tipuri de comert electronic

• • Business-to-business (B2B) – model de comerț electronic în care toți participanții sunt companii sau alte organizații;

• • Business-to-consumer (B2C) – model de comerț electronic în care companiile vând la cumpărători individuali – persoane fizice;

• • Consumer-to-business(C2B) – persoane fizice (consumatori) care utilizează Internetul pentru a-și vinde produsele sau serviciile firmelor și/sau caută vânzători să liciteze pentru produsele sau serviciile de care au nevoie;

• • Consumer-to-consumer (C2C) – consumatori care vând direct la alți consumatori;

• • Comerț mobil (m-commerce) – tranzacții și activități de comerț electronic conduse prin mediu electromagnetic;

• • E-government: Government-to-business (G2B) – model de comerț electronic în care o instituție guvernamentală cumpără sau vinde bunuri, servicii sau informații de la persoanele juridice;

• Government-to-consumer (G2C) – acoperă relații guvern-cetățeni la nivel de informare și prestare servicii publice ( ex. plătirea taxelor online)

Libertatea furnizarii serviciilor societatii informationale

Art. 4 din Legea 365/2002 privind comerțul electronic, cu modificările și completările ulterioare, reglementează libertatea furnizării serviciilor societății informaționale, furnizarea unor astfel de servicii nefiind supusă niciunei autorizări prealabile, aceasta desfășurându-se în concordanță cu principiile concurenței libere și loiale, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Furnizarea de servicii ale societății informaționale de către furnizorii de servicii stabiliți în alte state se face în condițiile acordurilor bilaterale încheiate cu statele respective, la care România este parte.

Comunicari comerciale nesolicitate – SPAM

Efectuarea de comunicări comerciale prin poșta electronică este interzisă, cu excepția cazului în care destinatarul și-a exprimat în prealabil consimțământul expres pentru a primi asemenea comunicări.

Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societății informaționale sau o parte a acestuia, în măsura în care sunt permise, trebuie să respecte cel puțin următoarele condiții:

• • să fie clar identificabile ca atare;

• • persoana fizică sau juridică în numele căreia sunt facute să fie clar identificată;

• • ofertele promoționale, precum reducerile, premiile și cadourile, să fie clar identificabile, iar condițiile care trebuie îndeplinite pentru obținerea lor să fie ușor accesibile și clar prezentate;

• • competițiile și jocurile promoționale să fie clar identificabile ca atare, iar condițiile de participare să fie ușor accesibile și clar prezentate;

• orice alte condiții impuse prin dispozițiile legale în vigoare.

Consimțământul consumatorului poate fi obținut în orice formă și poate fi probat cu orice mijloc de probă. Sarcina probei revine furnizorului de servicii.

Consimțământul comunicat printr-un mesaj transmis prin poșta electronică este valabil exprimat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

• • este expediat din cutia poștală în care destinatarul dorește să primească comunicările comerciale;

• subiectul mesajului este format din concatenarea textului „ACCEPT COMUNICĂRI COMERCIALE DIN PARTEA”, scris cu majuscule, și numele sau denumirea persoanei în numele căreia se vor transmite comunicările comerciale.

Subiectul mesajelor transmise prin poșta electronică, care constituie comunicări comerciale, trebuie să înceapă cu cuvântul „PUBLICITATE” scris cu majuscule.

Comunicările comerciale trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații referitoare la persoana în numele căreia sunt făcute:

• • numele sau denumirea completă;

• • codul numeric personal sau codul unic de înregistrare, după caz;

• • domiciliul sau sediul;

• • numerele de telefon și fax;

• adresa de poștă electronică.

Destinatarul comunicărilor comerciale are dreptul de a-și revoca consimțământul de a primi asemenea comunicări prin simpla notificare a furnizorului.

Furnizorul are obligația de a implementa o procedură gratuită, accesibilă inclusiv prin mijloace electronice, prin care destinatarul să poată să își revoce consimțământul.

Revocarea consimțământului prin mijloace electronice trebuie să-și producă efectele în cel mult 48 de ore de la inițierea procedurii.

Furnizorul trebuie să facă publică procedura pe pagina proprie de Internet și în cadrul mesajelor care conțin comunicări comerciale.

Contractul incheiat prin mijloace electronice

Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaște contractelor, atunci când sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru validitatea acestora.

Pentru validitatea acestora nu este necesar consimțământul prealabil al părților pentru utilizarea mijloacelor electronice.

Obligatia de informare

Obligația de informare poate fi privită din două perspective, respectiv:

• • cea aparținând furnizorilor de servicii care trebuie îndeplinită față de destinatari;

• cea aparținând furnizorilor de servicii și care trebuie îndeplinită față de consumatori.

Furnizorul de servicii este definit de lege ca fiind orice persoană fizică sau juridică ce pune la dispoziția unui număr determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societății informaționale.

Destinatarul este definit ca orice persoană fizică sau juridică ce utilizează, în scopuri comerciale, profesionale sau de altă natură, un serviciu al societății informaționale, în special în scopul căutării de informații sau al furnizării accesului la acestea.

Consumatorul este definit ca fiind orice persoană fizică ce acționează în alte scopuri decât cele ale activității sale comerciale sau profesionale.

În prima situație furnizorul de servicii are obligația de a pune la dispoziția destinatarilor, înainte ca destinatarul să trimită oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute cu furnizorul de servicii, cel puțin urmatoarele informații care trebuie să fi exprimate în mod clar, neechivoc și într-un limbaj accesibil:

• • etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;

• • dacă contractul, odată încheiat, este stocat sau nu de către furnizorul de servicii și dacă este accesibil sau nu;

• • mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispoziția destinatarului pentru identificarea și corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;

• • limba în care se poate încheia contractul;

• • codurile de conduită relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum și informații despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice;

• orice alte condiții impuse prin dispozițiile legale.

Furnizorul de servicii are obligația să ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace și accesibil, care să permită identificarea și corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptării acesteia.

Clauzele și condițiile generale ale contractului propus trebuie puse la dispoziția destinatarului într-un mod care să îi permită acestuia să le stocheze și să le reproducă. Această obligație de informare nu este valabilă în cazul contractelor încheiate exclusiv prin poșta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.

În cea de-a doua situație, consumatorul, potrivit OG nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanță, republicată, trebuie informat asupra numelui sau denumirii ofertantului, domiciliului sau sediului acestuia, numerelor de telefon, fax, adresei de poștă electronică și asupra oricăror alte date necesare contactării ofertantului în mod direct și efectiv, precum și asupra mijloacelor de identificare a acestuia, respectiv numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul unic de înregistrare.

De asemenea, ofertantul trebuie să ofere consumatorilor, în interiorul paginii sale de web, informații legate de tarifele produselor și serviciilor pe care le comercializează, includerea sau nu în preț a cheltuielilor de livrare, precum și valoarea acestora.

Tarifele trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor și serviciilor pe piață, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoare adăugată (TVA), precum și cuantumul acesteia.

Obligația de informare se extinde și asupra modului de încheiere a contractului, precum și asupra aspectelor legate de procedura ce trebuie urmată în acest sens.

Astfel, ofertantul trebuie să informeze consumatorul despre modalitatea în care poate alege un anumit produs sau serviciu din „magazinul său virtual” sau din catalogul de prezentare, despre pașii pe care trebuie să îi parcurgă pentru a comanda un anumit produs, despre modalitatea de efectuare a plății și a livrării produsului ales și comandat, precum și despre dreptul de denunțare unilaterală a contractului.

Detalii cu privire la obligația de informare a consumatorilor, executarea contractului și revocarea contractului se regăsescc în cadrul temei Achizițiile online.

Informațiile trebuie să fie materializate în crearea unor mijloace tehnice (link-uri) necesare parcurgerii etapelor încheierii unui contract prin intermediul comerțului electronic.

Spre exemplu, modalitățile de alegere a unui produs pot consta în selectarea unei categorii de produse din meniul aflat în interiorul paginii de Internet a operatorului economic sau prin accesarea unui index alfabetic al produselor sau prin accesarea link-ului, care indică criteriile de căutare a produselor după marca dorită de consumator.

Sistemul de comandă are la bază „coșul de produse”, cu posibilități de introducere a unui număr nelimitat de produse, de modificare a cantităților și de calculare automată a prețurilor.

Ofertantul trebuie să pună la dispoziția consumatorilor mijloacele tehnice necesare vizualizării conținutului coșului și costului, renunțării la anumite produse sau continuării cumpărăturilor, prin existența unor link-uri cu aceste specificații de vizualizare, renunțare sau continuare.

Incheierea contractului prin mijloace electronice

Pentru a trimite comanda consumatorul trebuie să completeze cu atenție un formular electronic referitor la numele, prenumele, adresa, telefonul, adresa de poștă electronică și parola cu care se înregistrează.

Această parolă poate ajuta consumatorul să urmărească comenzile pe care le face, scutind astfel timpul necesar introducerii datelor personale atunci când dorește să facă o nouă comandă.

Aceste date furnizate de consumator îi sunt necesare ofertantului pentru confirmarea și livrarea produselor comandate în condiții optime, fără a fi încălcate dispozițiile legale referitoare la protecția datelor cu caracter personal reglementate de Legea nr. 677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal și libera circulație a acestora, cu modificările și completările ulterioare.

Dacă părțile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoștința ofertantului.

Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediată a prestației caracteristice se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea, în afară de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil să i se comunice acceptarea.

În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are obligația de a confirma primirea ofertei sau, după caz, a acceptării acesteia, în unul din următoarele moduri:

• • trimiterea unei dovezi de primire prin poșta electronică sau printr-un alt mijloc de comunicare individuală echivalent, la adresa indicată de către destinatar, fără întârziere;

• confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru trimiterea ofertei sau a acceptării ofertei, de îndată ce oferta sau acceptarea a fost primită de furnizorul de servicii, cu condiția ca această confirmare să poată fi stocată și reprodusă de către destinatar.

Aceste moduri nu se aplică în privința contractelor încheiate exclusiv prin poșta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.

Oferta sau acceptarea ofertei, precum și confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, efectuate în unul dintre modurile indicate mai sus, se consideră primite atunci când părțile cărora le sunt adresate pot să le acceseze.